
Aventuri cu o canapea
Știi cum e când îți dorești ceva și nu concepi să renunți în ruptul capului la idee, indiferent cât de nebunească e? Nu mă refer la vise pentru că acelea au fost deja discutate în Urmează-ți visul! Mă refer la dorințe normale care nu țin de tine și de ceea ce poți tu face cu mânuțele-alea două, dorințe care se împlinesc dacă ai ajutor din partea unui/unor înger/i uman/i. 🙂
Când am părăsit țara am lăsat în urmă un pat care fusese o binecuvântare pentru spatele meu cu probleme. Era de fapt o canapea extensibilă luată de la JYSK. Nu era cea mai bună, nu era nici măcar scumpă, dar era perfectă pentru mine. N-am să dezvolt prea mult subiectul pentru că știi deja cât de important e somnul și ce zi ai după o noapte în care nu te-ai odihnit.
Când am ajuns în UK am locuit în 4 locuri diferite, fiecare cu paturile lor. Nu a fost minunat însă nu aveam de ales.
Casa în care m-am mutat ultima dată nu era mobilată, astfel că o vreme am dormit pe o saltea gonflabilă care s-a spart de cateva ori și am tot lipit-o până când arăta ca și când trecuse prin multe intervenții chirurgicale făcute de un sălbatic. 😛
Mergând puțin în trecut, de când ajunsesem în UK am trimis pachete către țară prin diferite firme de transport românești, la care renunțam când călcau pe bec. Timo, dragul meu ursuleț, mi-a spus de o companie nouă, așa că am trimis prin ea mai multe pachete (ale mele sau ale prietenilor) și totul s-a desfășurat bine.
Revenind la canapea, oricâte magazine de mobilă vizitasem în UK, nu mă atrăseseră cu ofertele lor, iar JYSK nu avea magazine în zona unde locuiesc.
Am început să mă agit și am scris email la JYSK UK atașând link-ul canapelei dorite ca să știe despre ce vorbesc. Răspunsul lor: “Nu vindem aceleași produse în toate țările, deci nu avem acest model la vânzare”. Am scris la JYSK România ca să văd dacă îi conving să colaboreze cu partenerul lor englez, trimițându-mi canapeaua la JYSK UK sau (te rog, te rog foarte frumos! 🙂 ) chiar la mine acasă. “Nu se poate nici una din ele. O comandați, o plătiți și v-o ținem o săptămână în depozit, timp în care găsiți transport pentru ea, că noi nu-l asigurăm”.
M-am gândit la logistica acestei mișcări: implica cel puțin o persoană care să aibă spațiu să o depoziteze, o dubiță și 2 oameni care să o ridice de la magazin. Și apoi … cum o aduceam aici? Luasem în calcul și faptul că lada canapelei era făcută dintr-un pal foarte ieftin și casant, care, după câteva transportări și mutări ar putea ceda, făcând spațiul de depozitare inutilizabil. Oricum aș fi găsit o soluție la orice, numai să o văd aici.
Am scris din nou la JYSK România și am întrebat ce greutate are (că pe site aveau doar măsurile); asta pentru că, între timp, contactasem câteva companii britanice ca să-mi spună un preț pentru transport și, evident, mă întrebaseră dimensiunile și greutatea. Oricum majoritatea au spus că nu se deranjează pentru un pat (mă gândesc că nu era rentabil atâta drum și benzină). Unul singur mi-a zis un preț care m-a făcut să spun “nu” instant (600£).
La o tură de trimis pachete spre țară am vorbit cu Cristi, șoferul care venise să le ridice, și am întrebat în glumă dacă au o mașină capabilă să aducă un pat din țară. S-a uitat la mine senin și a zis da. Am crezut că glumește. Mi-a spus că transportă cam orice încape în mașina lor și mi-a arătat o lădiță cu roșii frumoase și mari care venea din România pentru cineva din UK și o namilă de frigider care pleca spre țară. M-a întrebat măsurile și greutatea canapelei. Aveam lecțiile deja făcute, că le visam. A întrebat de unde se va ridica. I-am zis că momentan e la magazin, dar după ce găsesc o adresă la care să o depozitez, îl anunț.
Am reînceput să mă agit, căutand o persoană sau mai multe, capabile să îl transporte de la magazin și să îl țină o vreme. N-am găsit, nu pentru că nu exista voință, ci pentru că majoritatea prietenilor mei locuiesc la bloc.
În timpul în care m-am agitat să găsesc o soluție am cedat “ispitei” unei canapele asemănătoare de la DFS. Am sunat să întreb dacă o pot vedea; nu o aveau expusă, deoarece era un produs pe care îl puteam comanda doar online, deci îl vedeam când ajungea la ușa mea. Nu am vrut asta, voiam să știu dacă e ca cea din țară sau măcar pe aproape. Fără să stau pe ea, fără să o ating, nu aveam cum să decid.
Ca un făcut, la câteva zile m-a sunat reprezentantul DFS și a zis că au în magazin o canapea ca cea de care întrebasem. Cineva o comandase și odată ajunsă la domiciliu, clientul nu a găsit nici o soluție să o bage în casă, așa că o returnase. Era, deci, redusă la preț și disponibilă. Asigurau și transportul gratis pentru că nu aveau spațiu de depozitare (însă au adăugat că mi-o vor livra în 2-3 săptămâni!). Am crezut că e un semn. Am semnat actele și am decis să o achit în 12 luni. (La două săptămâni după aceea însă … am fost martora a ceva fantastic, ceea ce m-a determinat să sun la DFS și să spun că m-am răzgândit. Nu au fost bucuroși, nici nu credeam că vor fii, dar mi-au acceptat motivele.)
I-am scris lui Cristi și i-am zis că renunț momentan la canapeaua mea magică, pentru că nu am unde să o depozitez până o ridică el. O altă problemă ar fi fost și faptul că firma lor era la Focșani, iar patul ar fi fost în București (sunt totuși 164 km). Nu aveam pe nimeni mai aproape de ei, ca să le fie în drum.
M-a întrebat care e magazinul și care e canapeaua și a doua zi mi-a scris să-i trimit banii pentru ea. Nici nu m-am gândit de două ori, i-am trimis banii instant după care am așteptat ziua de sâmbătă ca pe a doua venire a lui Isus, că atunci ar fi ajuns ei în zona mea. 🙂
Au ajuns duminică pe la ora prânzului și au trebuit să descarce toată mașina ca să ajungă la canapea (era intactă!). Zburdam ca un purice fericit, sărind dintr-un loc în altul, neștiind ce să mai fac cu bucuria pe care o aveam în interior și care deja dădea pe afară. Evident că i-am sărit în brațe lui Cristi, cu lacrimi în ochi, și l-am umplut de pupici. Cristi e un tip mare, liniștit, relaxat, tăcut, a cărui prezență nu îndeamnă la manifestări de genul celor pe care le-am arătat eu, dar m-a lăsat să mă desfășor, că înțelesese ce semnificație avea gestul lui pentru mine. Nu îmi adusese doar un pat și nu era o ambiție, era ceva ce chiar îmi dorisem și de care aveam nevoie.
Mi-a povestit că după ce a găsit-o pe site a căutat-o pe stoc în Focșani, dar nu era. A căutat-o în orașele învecinate, dar nu a avut noroc. A găsit-o tocmai la Buzău (la 67 km) și în culoarea pe care o dorisem. E drept că îi spusesem din start că nu mă interesează culoarea, ci canapeaua în sine.
Cu ajutorul lor am dus-o în casă. Avea 56 de kg dar era destul de greu de manevrat în spații mici, cum sunt casele normale în UK.
Noaptea aceea a fost prima din multele nopți relaxante și fără dureri de spate și asta o datorez lui Cristi și colegilor lui, care au rezolvat într-o săptămână ceea ce eu “calculam” de vreo 3 ani!
Nu știu dacă va citi vreodată acest articol, însă gândurile mele de recunoștință vor fi mereu îndreptate către Cristi Anghel și colegii lui magici și vreau să le spun un mare MULȚUMESC pentru oamenii care sunt și să le reamintesc faptul că oricând se vor afla în zona mea, vor fi bineveniți, cu drag, în casuța mea!
În oferta lor de servicii nu scrie: “Vă facem piața și vă aducem cumpărăturile la ușă”. Ei doar transportă din punctul A în punctul B pachete de la persoane fizice (de fapt din mai multe puncte în mai multe puncte … ). Chiar dacă pare simplu, nu este. Conduc zi și noapte mii de kilometri, în timp ce sunt sunați de clienții care nu mai au răbdare (și sunt mulți asemenea clienți). Uneori abia au timp să mănânce, pentru că sunt contra cronometru, indiferent de anotimp. Cu toate acestea mai găsesc puterea să zâmbească, să glumească, să ajute și să aducă bucurie celor la care merg.
Lecția mea a fost că Universul are soluții simple la tot ceea ce avem noi nevoie, important e să cerem clar și ni le va oferi! Ne va scoate în cale oamenii frumoși care să ne ajute să le rezolvam pe toate, fără să facem noi scheme și să rezolvăm ecuații.
*Poza articolului reprezintă chiar canapeaua mea dragă 🙂 .