Sărbători fericite!

Mai sunt două săptămâni până la Crăciun. Unii dintre voi ar spune ”Super!”

Ador sărbătorile calendaristice, dar, având în vedere cum îmi percep viața, trăiesc într-o continuă sărbătoare.

Mă uit în jur cum toți aleargă disperați după cadouri, panicându-se că nu mai au timp să găsească acel cadou perfect (unii sfârșesc prin a cumpăra orice, ”cadou să fie”), ca să aducă puțină bucurie celui (celei) ce va primi rodul alergăturii lor, în dimineața de Crăciun.

Înțeleg importanța verbului ”a dărui”, sunt una dintre cei care ar dărui pînă la ultima suflare, însă simt că s-a petrecut o schimbare majoră cu sărbătorile (nu numai cele de Crăciun) în ultimii douăzeci de ani, și în loc să fim preocupați de simbolismul lor și schimbările interioare și exterioare pe care ar trebui să le facem – să fim mai veseli, să devenim mai buni, mai înțelegători, să îi ajutăm pe cei mai puțin norocoși -, am redus totul la cadouri, care sunt mai scumpe, de slabă calitate și mai inutile cu fiecare an care trece.

Ai mei știu că nu îmi țin respirația până apare o sărbatoare în calendar ca să-mi scot din dulap ”jucăriile”  și sentimentele nobile, iar cadouri cumpăr tot anul, pentru că sunt primite cu bucurie la orice oră, a oricărei zile (e surpriza mai mare când se întâmplă din senin 😉 ).

Îmi dă târcoale o întrebare retorică: ce ne oprește să fim buni, să ajutăm la nevoie, să fim veseli în fiecare zi? Există o lege nescrisă care ne impune să fim astfel numai în preajma sărbătorilor?

În copilărie eram fascinată de sărbătorile de iarnă. Poate nu primeam cele mai mari și scumpe cadouri, dar eram cu adevărat fericită când vedeam sub brad decorațiile făcute de mama din portocale, banane și grapefruit, simțeam mirosul cozonacilor și al cornulețelor parfumând toată casa, îi vedeam pe părinți pregătindu-se emoționați de oaspeți, îmbrăcați elegant, cu hainele ”bune”, mă amuzam toată noaptea de glumele și povestirile lor, auzind, pe fundal, muzica ce le acompania râsetele. Din când în când fugeam la fereastră urmărind fulgii de zăpadă dansând până aterizau în șoaptă în balcon.

Mă consider binecuvântată că am avut parte de cea mai minunată copilărie și cele mai frumoase sărbători de Crăciun și știu mulți ca mine, care jinduiesc după vremurile acelea … Nu le putem aduce înapoi, nu încă (mașina timpului e în construcție 😉 ), însă le putem recrea în casele noastre.

În încheiere vreau să vă încarc pozitiv astfel că vă doresc să  aveți inimile și mințile pline de dragoste și îngăduință, să întâlniți numai oameni minunați ca voi, să fiți sănătoși la minte și la trup, să fiți înconjurați de bucurie și bunăstare și să aveți noroc în tot ceea ce întreprindeți!

Așa să fie!

Un An Nou Fericit!