Nu privi niciodată pe cineva de sus, decât …

Un ursuleț mi-ai sugerat să scriu un articol despre mândrie (normal că te-am băgat la înaintare, Timo, doar nu era să mă mândresc eu cu ideea ta 🙂 ).

Am dat o raită interioară, apoi în jurul meu, ca să găsesc câteva exemple, altfel cum aș putea să intru în subiectul despre care scriu?

Nu mi-a plăcut niciodată să învăț cuvinte goale și fraze reci. Am avut în liceu un profesor de istorie, domnul Doru Dumitrescu, mare om, profesor pasionat. Nu l-am văzut niciodată să deschidă manualul ori să citească din el. Se așeza la catedră, ne spunea ce lecție urma să discutăm în acea zi și începea să ne povestească despre subiect, de parcă ne uitam la un film. Corela datele și întâmplările astfel încât, când ajungeam acasă, dacă citeam lecția o dată, îmi aminteam tot ce spusese. Era atât de ușor!

Dar să revenim la mândrie. Ce este ea? Păi aș putea să dau o definiție (de oriunde de pe net) dar aleg să fac ceea ce făcea domnul profesor, sau, mai bine, o să joc rolul chiar eu! 🙂

Mândria e o sabie cu două tăișuri.

Partea pozitivă apare într-un mod natural, când am avut o reușită, când am găsit o idee bună, când am ajutat pe cineva cu ceva ce n-ar fi putut face singur, când am atins un țel pe care mi l-am propus, când o persoană dragă mie a reușit în ceea ce și-a propus. Dacă mă scufund în sentimentul acela înălțător al momentului îmi crește încrederea în mine însămi, mă face pozitivă, mă face fericită, îmi hrănește sufletul și mă stimulează să fac lucruri mai bune, mai multe, mai deosebite, spre binele meu și al celor din jur. 

Partea negativă apare când ceva, în interiorul nostru, se simte lezat, neînțeles, neapreciat, ignorat, folosit, etc. de către o sursă externă. Poate să fie o situație reală, însă, de ce mai multe ori este doar în mintea noastră, pentru că nu comunicăm așa cum trebuie cu cei din jur. În acel moment mândria aceea minunată care ne dădea aripi, acum ne crește coarne.

Mândria … să-i zicem reactivă, că e ca un vulcan erupt. Îmi face tot comportamentul să se schimbe (față de toți cei din jur) și tot ce îmi doresc este să îi pedepsesc crunt pe vinovați. Apare o explozie a stimei de sine, la fel de intensă ca la mândria pozitivă, însă nu se bazează pe fapte reale. Altfel spus, sunt mândră doar pentru că eu cred că am dreptate iar tu nu. În realitate nu sunt mai deșteaptă, nici mai frumoasă, nici mai cultă, dar îți sunt superioară prin faptul că EU CRED asta și mi-e tare simplu, chiar mă bucur să te privesc de sus, de pe tronul meu înalt, acoperit cu perne moi! 🙂

Dacă încerci să-mi explici că greșesc, ai face bine să fugi din calea mea altfel voi arunca în tine cu fiecare literă care îmi iese pe gură! Dacă încerci să mă ignori, ha! Cine te crezi? Dacă încerci, cu blândețe, să mă sfătuiești sau să mă înveți ceva, ar fi bine să renunți! Nu te-ai prins încă? Eu le știu pe toate!

O altă formă a mândriei negative, de care m-am și lovit în câteva relații, a fost cea pasivă, care este asemenea unui vulcan latent. Comportamentul mi se schimbă față de toți cei din jur sau doar față de persoana vinovată și o voi ignora total cât timp doresc eu, pentru că asta mă face să mă simt în control. Poate fi o oră, jumate de zi sau chiar și o săptămană. Nu am să accept nici o formă de reconciliere; de fapt o să încep să sun pe toată lumea din agenda mea telefonică cu care o să râd și o să povestesc chestii interesante, în timp ce ești în preajma mea, că să auzi că mă pot distra și pot trăi foarte bine și fără tine. M-ai rănit, acum suferă și tu, să vedem dacă îți convine. Nu știi cu ce m-ai rănit? Nu contează, nici eu nu știu, dar n-am s-o recunosc vreodată!  

Mândria negativă nu dispare decât dacă devenim conștienți de comportamentul pe care ni-l impune trăirea ei și vrem să o transformăm în ceva pozitiv. Partea dificilă este că ne dă aceeași siguranță de sine, același impuls ca și cea pozitivă, și nu vedem nimic rău în asta.  

“Nu privi niciodată pe cineva de sus, decât în cazul în care îl ajuți să se ridice de jos.” Jesse Jackson     

Aș vrea să-i mulțumesc lui Zdeněk Macháček pentru poza articolului.