Aventuri la Spa

În fiecare an de ziua mea mă aflu în altă țară, de asta îmi planific vacanțele în acea perioadă. Cum vreau să îmi ofer ceva deosebit, merg la spa. Nu că ar fi o extravaganță, ci că se presupune a fi relaxantă.

Am dat o șansă relaxării în Fuerteventura la spa-ul hotelului unde eram cazată.

Cum de ziua mea nu mai aveau locuri, că una din angajate era bolnavă, mi-au făcut programare 2 zile mai târziu, înainte de prânz.

Cu sufletul deschis, cu inima cântând și-n pas săltat m-am îndreptat spre spa-ul aflat la subsolul hotelului. Ceea ce achitasem deja suna așa: 30 de minute exfoliere, 30 de minute express facial și un ceai detox.

Am intrat, plină de speranță, în recepție. O domnișoară m-a salutat, m-a întrebat “Engleză sau germană?”, m-a invitat să iau loc și mi-a înmânat un formular spre completare (voia numele, mobilul, emailul, dar nicăieri nu mă întreba dacă sunt alergică la ceva).

Am completat și semnat. Aceeași domnișoară m-a introdus într-o cameră spațioasă dotată cu un pat, o chiuvetă cu o oglindă foarte lată și o cabină de duș.

M-a întrebat “Engleză sau germană” (da), mi-a spus în câteva cuvinte englezești, nelegate între ele, să mă lepăd de haine, mi-a oferit un chilot sigilat și mi-a arătat, așa cum ne arată însoțitorii de zbor cum să folosim vestele de salvare, patul pe care să mă așez cu un prosop pe mine.

M-am executat întocmai și am sărit în patul acoperit cu o bucată de plastic mare. Mi-a venit instant în minte că faza cu plasticul pe pat este specific criminalilor care vor să mențină “locul de muncă” curat. 🙂  

A revenit Elena, că acesta era numele domnișoarei, și m-a întrebat dacă … vorbesc engleză sau germană! I-am zis (iar) engleză. Cred că puteam să spun liniștită germană, că tot trei cuvinte știa.

Fără să mă avertizeze (luminos sau verbal 😛 ) ce vrea să facă, mi-a ridicat patul până am ajuns în poziția șezut, mi-a pus mâinile (mele) pe piept ca la un faraon (ca să țin prosopul) apoi mi-a aplicat ceva lipicios și rece pe spate, de mi s-a oprit respirația pentru câteva momente.

M-a împins la loc pe pat (brută mică!) și l-a coborât, mi-a acoperit capul și fața cu un prosop și mi-a uns tot corpul cu gelul acela rece, de simțeam că sunt pusă într-o cadă plină cu cuburi de gheață.

După aceea m-a împachetat, ca pe o mumie, în plasticul care acoperea patul, și m-a lăsat singură o vreme, fără să spună nimic, trântind ușa cu un “tranc!” puternic, de am sărit ca arsă. Am sărit iar când am auzit ușa deschizându-se ca și când cineva încerca să împingă un dulap greu prin cameră. Mă și gândeam: “Ăștia se mută și mă uită aici, înveșmântată de scandal”.  

Am început să mă gândesc la tehnica de relaxare de la Reiki și m-am liniștit puțin. Nu am apucat să o termin bine, că tresar iar. Ușa mă-tii!

A revenit și mi-a făcut în grabă o parte din treptele unui facial (poate asta însemna express! 😛 ) de parcă se temea că vine șefu` și o prinde servind un client în afara programului de lucru.

M-a lăsat din nou singură, anunțându-mă, de această dată, că pleacă, și am auzit iar ușa.

Am terminat relaxarea și am tresărit din nou la auzul ușii. Am auzit pentru o vreme dușul curgând.

Fără să spună nimic, mi-a tras prosoapele de pe mine ca un toreador care vrea să-l facă de rușine p`ăla micu`, pe taur adică, a ridicat patul scurt și la obiect în timp ce eu începusem să alunec la vale și am realizat că eram împăturită ca o clătită și nu-mi puteam folosi mâinile ca să-mi amortizez căderea. M-am oprit la timp cât să primesc niște papuci în picioare. Cum n-a zis nimic, am decis să-i ghicesc gândul (ajută și Wicca la ceva 🙂 ) și m-am poziționat în șezut, la marginea patului. Mi-a arătat dușul, cum arăți unui salbatic de ce e capabil focul, și a mimat să merg să îl folosesc.

Am mers încet, ca un bebeluș, prinsă în plasticul care se lipea și mai mult de mine cu fiecare pas făcut, și când am intrat în duș m-a ajutat să-l dezlipesc. Mi-a arătat prosopul cu care să mă șterg și dusă a fost.

Am pornit dușul (avea o singură manetă) care avea la ofertă numai apă rece și nu avea nici un simbol pe baterie ca să știu care e direcția spre caldă sau rece. Am așteptat, am mutat maneta în fel și chip și, când m-am prins unde era apa caldă, atunci am văzut că eram plină de nămol ca un drac.

Am încercat să fixez dușul cumva, că aveam nevoie de cel puțin două mâini să dau jos mâlul care se dovedea a fi foarte încăpățânat. Suportul era pus la înălțimea coșurilor de baschet. După câteva încercări eșuate în care n-am făcut decât să mă stropesc pe față și pe păr, am renunțat și m-am străduit să dau nămolul jos cu o mână. Mi-a luat mult timp, multă apă și multă concentrare să mă mențin în două picioare și când am ieșit victorioasă să mă șterg, m-am zărit în oglindă. Spatele mi-era plin de nămol, la fel și gambele. N-am mai avut nervi să intru în duș, m-am șters în grabă, mi-am aruncat hainele pe mine, am ieșit din cameră, i-am dat domnișoarei 5 euro (de ce? nu știu…) și am zburat la mine în cameră, fierbând ca un ibric pe foc (că tot sărise Elena peste ceaiul detox promis în reclamă).

Mă simțeam dezamăgită și nu știam pe cine să dau vina: pe școala la care învățase Elena sau pe hotelul care a angajat-o. Am urmat un modul de masaj, știu ce se întâmplă într-o ședință de acest fel și mă aștept mereu să primesc ceea ce m-a învățat Măruța mea, la Școala de Masaj Dragomir, însă nu toate maseuzele au fost la fel de norocoase ca mine. Din păcate nu ne putem face masaj singuri.

Altă dezamăgire a fost că una scria pe ceea ce am plătit și alta am primit. Exfoliere nu e sinonim cu împachetare!

Camera mea era fericită să mă vadă și eu pe ea. Am sărit în duș și mi-am spălat păcatele, nu, scuze, nămolul. M-a bufnit râsul când mi-am amintit că, în timp ce urcam spre cameră, era un domn în fața mea, pe care l-am depășit în fugă. Când am ajuns în fața lui, m-a întrebat dacă am avut un accident. Chestia cu spa-ul mă macina în continuare și nu am procesat ce a zis, așa că nu i-am răspuns. Abia acum mă prinsesem ce mă întrebase de fapt 😀 .