Urmează-ți visul!

Când doi (sau mai mulți) oameni îți spun ca ești beat, ești sfătuit să mergi la culcare.

Articolul de față nu este legat de beția rezultată în urma consumului de alcool, ci de dorința de a ne urma visele, dorință care este văzută de cei din jur ca rezultatul minții unui om beat sau nebun.

Ne e teamă să dăm curs dorințelor noastre arzătoare pentru că suntem înconjurați de oameni asemenea nouă, stăpâniți de frică, motiv pentru care atunci când prindem curajul să zburăm, nu prea găsim persoane care să ne susțină și să ne încurajeze. E trist, dar real. Putem avea surpriza ca printre cei  care se împotrivesc nebuniei noastre să se afle și membrii familiei noastre. Explicația e simplă: oamenii se împotrivesc schimbărilor care le afectează confortul (emoțional, material, profesional, etc.)

Părăsirea zonei de confort este înspăimântătoare, știu, însă rezultatele sunt extraordinare din toate punctele de vedere și se vor manifesta aproape instant.

Partea bună este ca o viață nouă aduce cu ea oameni noi, activități noi, totul nou – în felul acesta vei putea să începi de la zero și să-ți construiești viața așa cum vrei tu! E șansa ta să o faci mai bună – asta este evoluție!  Ne aflăm aici să învățăm, să experimentăm totul, nu să încremenim într-o existență insipidă și monotonă.

Venim pe lume cu un scop, dar nu-l împlinim din diferite motive. Continuăm să ne pierdem în problemele cotidiene care ne consumă energia și forța interioară, ne îngenunchează, transformându-ne în roboței care au un singur scop – acela de a-și mulțumi stăpânii – care apar în viața noastră sub diferite forme: familia noastră, soția/soțul, copii, șefii, vecinii, colegii, întreaga societate.

Singurii cărora le refuzăm dreptul la fericire suntem noi înșine, mereu pe locul doi, mereu în așteptarea unui moment propice, unei alte zile, alte luni, alt an, un salariu mai mare, un serviciu mai bun, o minune…

Dacă suntem norocoși, din când în când vedem luminița de la capătul tunelului, sub forma unei persoane sau a unei experiențe, a unei glume sau a unei povestiri, niște cuvinte scrise pe un autobuz sau o poză pe internet, lucruri care încearcă să comunice cu ființa încătușată din interiorul nostru. Dacă devenim atenți și căutăm aceste semne conștient, vor apărea din ce în ce mai des, și asta ne va menține treji, arătându-ne calea pe care trebuie să o urmăm.

Dacă le ignorăm, ele se vor încăpățâna să apară, însă nu vom fi capabili să le observăm.

Unul din modurile în care putem acționa este să devenim copii. Nu să ne comportăm, ci să gândim asemenea lor. Copii nu cunosc sintagma “este imposibil”, sunt flexibili, temerari și neinteresați de numărul oamenilor care sunt împotriva acțiunilor lor sau care sunt consecințele acestora. Fac ceea ce și-au pus în cap și câștigă. Când/dacă eșuează nu se dau batuți, ci continuă să lupte pentru ceea ce-și doresc.

Ține minte: cel mai important lucru este să știi exact ce-ți dorești!

Odată ce știi asta cu claritate, totul se va alinia dorințelor tale și vei vedea cum totul se va lega special pentru tine, iar viața ta va fi locul unde se vor petrece lucruri magice. Nu sunt magice, sunt cât se poate de normale și reale, însă mintea ta ți-a strigat, de când te știi, că viața e doar … viață, iar magia e de domeniul poveștilor.

Partea dureroasă (da, există una, în cazul în care te întorci din drum) este că te vei simți nepotrivit (locului, oamenilor, situațiilor, gândirii), gol pe interior și trist.

Nimic nu va mai fii cum știai, nu pentru că s-ar fi schimbat ceva în lipsa ta, ci pentru ca TU te-ai schimbat. Nu mai ești omul care a plecat! Nu contează cât de puțin ai lipsit. Omul e în continuă schimbare interioară, nu numai exterioară. În momentul în care ai fost expus unui stimul nou, mai bun decât ceea ce ai trăit până în acel moment, și ai decis, din cine știe ce motiv, să revii la ceea ce ai avut înainte de el, nimic nu se va mai simți la fel!

Oamenii rămași în urmă te vor percepe ca arogant, invidia va începe să crească iar viața ta va deveni o aventură obositoare. Vei încerca să te readaptezi, te vei minți în fiecare zi că motivul întoarcerii tale a fost corect, nobil, necesar, dar la finele zilei, când rămâi tu cu tine, nimic nu te va ajuta să te simți mai bine. Golul din interiorul tău va crește, foamea pentru viața pe care ai avut-o va fi mai mare și nimic nu te va satisface.

Ce e de făcut? vei întreba. În primul rând încetează să-ți plângi de milă. Acceptă situația sau acționează! Oamenii din jurul tău pot doar să-ți asculte nemulțumirile, dar nu pot lua măsuri în locul tău!

De unde știu toate acestea? M-am aflat în această situație timp de șapte ani și am întâlnit oameni asemenea mie. Susțin mereu faptul că suntem unici, dar această experiență a fost urmată, de fiecare dată, de același tipar.

A venit momentul să spun stop existenței de până acum, mi-am adunat curajul, am pus toată energia în dorința mea și acum o privesc înflorind.

Mi-am ars toate podurile ca să nu-mi las nici o cale de întoarcere. (Uneori avem tendința să ne autosabotăm și am vrut să evit asta.) Nu mai există nimic pentru mine aici, astfel că singurul drum pe care pot să merg e cel din fața mea.

Tot ce simt e o fericire mai profundă și mai intensă decât am simțit în acești șapte ani de amorțeală.

Visul meu, minunatul și magicul meu vis, începe să prindă formă și inima mea îmi spune că pot, în sfârșit, să fiu și să fac tot ceea ce-mi doresc! Am ales sa-mi reduc rațiunea la tăcere. Mințile noastre calculează, dar nu prevăd viitorul. Inimile noastre îl știu.

În concluzie: când oamenii îți spun că te îmbeți cu apă rece, spală-te bine pe ochi, privește-te în oglindă și vezi dacă simți același impuls pe care-l simțeai înainte. Dacă răspunsul este da, atunci vezi-ți de drum; acei oameni au nevoie de ochelari de distanță, tu deja vezi viitorul!

Nu-ți fie teamă, nu ai de ce! Necunoscutul pare înspăimântător doar pentru că nu l-ai experimentat încă.

Eden Phillpotts a reușit să rezume acest articol în câteva cuvinte minunate:

“The Universe is full of magical things, patiently waiting for our wits to grow sharper.”

“Universul este plin de lucruri magice, așteptând răbdător ca mintea noastră să devină conștientă de această magie.”