Angajând un … Curriculum Vitae

Știu că toți am fost “liber cugetători” (fără serviciu) măcar o dată în viață și îmi amintesc cu groază de acele perioade. Nu pentru că nu aveam un salariu, ci pentru că trebuia să-mi actualizez C.V.-ul!

Cum poate spune o bucată de hârtie ceva folositor despre tine, ca persoană? Îți spune numele, vârsta, sexul, urmate de o listă scurtă (sau lungă) de școli și cursuri pe care le-ai urmat, apoi o listă scurtă (sau lungă) de locuri de muncă. Ăsta ești TU??

Te îndeamnă să scrii și ce calificări, abilități și puncte forte ai. Poți să transcrii tot dicționarul limbii române (sau engleze – “după buget, Coane Fanică”)  pentru că nimeni nu va putea să le vadă în practică și să le evalueze până nu te angajează, nu?!

Am început să citesc multe articole care te învață să îți faci un C.V. invincibil, însă după primele fraze m-am plictisit. Ar trebui să mă limitez la a fi doar un nume pe o hârtie?

Am o prietenă care, prin natura meseriei, citește mii de C.V.-uri și îmi povestea că de multe ori le citește pe verticală, căutând cuvintele cheie care ar trebui să fie parte dintr-un C.V. câștigător. Asta mi-a dat de înțeles că toate C.V.-urile ar trebui să fie standard, ca ouăle într-un cofrag. Până și acelea sunt mai mari, mai mici, albe, maronii. Cum se așteaptă angajatorii să fim toți la fel, când Mama Natură ne-a creat unici?!

Cum am demisionat recent, am decis să testez una din teoriile mele dragi și am compus o scrisoare de intenție în stilul meu “jurnalistic” (cum spunea profa coordonatoare cand a citit prima mea tema 😛 ), nu politicos si rece. Da, mă încăpățânez să cred cu toată inima mea că lumea noastră este compusă din oameni, nu roboți, și angajatorul potrivit care va citi scrisoarea mea mă va angaja ca om, nu ca C.V.  

* N.B. Imaginea folosită în articol a fost făcută de Steve Harvey și a fost postată pe website-ul unsplash.com. Aș dori să-i mulțumesc frumos, pe această cale, pentru ea.